Rană...

de Gîrlașu Bianca

Mă sparg în cioburi încet și suspin

Un șuvoi de sânge acum să-l alin

Un plânset încet ,îl las iar să treacă

Un plânset și-un zâmbet ,durerea-i întreagă


Întoarce-te la mine, tu, traistă cu vise

Ce se uită la mine prin geamuri deschise

O, traistă cu vise, uite ca ploua

Poate va trebui sa găsesc o viață nouă


O, tu, traistă cu vise, nu ma părasi,

Căci inima nu mulți mi-o vor iubi

Un plânset și-o carte, ce jalnic duet

Și tot ,așa noaptea adorm eu încet....


Când plâng noaptea ca un copil

Caci știu că-n durere nimic nu-i subtil

Cântă-mi tu mie, norule din cer

Căci sufăr când aflu că totu-i efemer


Când poezia nu moare și sufletele respiră

Când norii pe cer cu noi iar suspină

Eu plâng și râd

Visez și caut

Și iubirile-mi curg prin vene de aur


Și iar mă scufund în marea de stele

Și ele cu bucurie mă cufundă în ele

Și simt că zbor parcă printre astre

Prin valurile cerului ,mereu tot albastre




Fiți mereu la curent cu noutățile!

Site creat de Gîrlașu Bianca. Toate drepturile rezervate. 
Creat cu Webnode
Creați un site gratuit! Acest site a fost realizat cu Webnode. Creați-vă propriul site gratuit chiar azi! Începeți